miercuri, 2 ianuarie 2008

one step to hell, and other to paradise


inceput de an, cu un picior into hell, si cu un altul in paradis.
Nu am mai fost de mult simtindu-ma ca in iad, cred ca de pe vremea de cand aveam 20 ani, si sunt ceva ani de atunci.
Ieri, nu am avut chef sa ma ridic din pat nicio secunda, si nu de oboseala. (avand in vedere ca in seara de Revelion mi-am petrecut-o mai mult de pe un scaun pe altul). Am simtit un virus necunoscut in tot corpul, mai ales azi. Am simtit ca mi s-a sfarsit bucatica aia de lume pe care o primisem de la D-zeu, doar pentru ca nu am stiut ce sa fac cu ea, si cum sa ma port cu ea. O primisem in dar, fara sa o merit acum ceva timp, fara sa imi dau seama, si ieri o pierdusem fara sa realizez. O tinusem atat de strans in mana, si avusem grija de ea, ca de un glob in care stii ca acolo iti poti vedea viitorul. Dintr-o data, simtisem ca nu mai am loc pe lume, pentru ca pierdusem bucata pe care mi-o daduse D-zeu. La nastere, ca dar de bun venit pe lume, D-zeu ne da tututor o bucatica de lume, o parte din gradina Edenului in care sa traim linistiti si sa o facem frumoasa. Pana ieri, am tinut-o strans, si o facusem mai mare, si mai frumoasa, asa cum ii promisesem lui D-zeu. Ieri, am scapat-o din mana. Ieri, fara stiinta, am facut-o tandari. Se sparsese in mii de bucati si se imprastiase asa cum se imprastie sarea pe covor si nu o mai poti aduna.
Astazi, am reusit sa o adun, dar cu greu. Si nici acum nu stiu daca o tin bine in mana, dar macar o simt, si incerc sa fiu mai atenta.
La ce ne trebuie o bucata din Paradis? Stim ce sa facem cu ea? Suntem demni sa primim asa ceva? Imi veti spune ca da si sunt de accord cu voi. Insa ceea ce primim in dar nu ne este dat doar sa il pastram pentru noi si atat. Cand ne dam seama de toate astea este intotdeauna prea tarziu si realizam doar atunci cand nu le mai avem si simtim lipsa lor in viata noastra cat mai mult. Oare de ce lasam intotdeauna lucrurile pe ultima suta de metri? Pentru a simti mai intens ceea ce ar trebui sa simtim? Nu, nu cred ca asta e motivul. Cred ca nu meritam intotdeauna ceea ce avem.

0 comentarii: