marți, 27 noiembrie 2007

iubirea-i un fel de criogenie a inimilor



Nici nu stiu despre ce sa scriu mai intai. De cateva seri nu reusesc sa adorm mai devreme de miezul noptii, lucru care ma enerveaza la culme. Poate fi despre un frig care s-a instalat in mine si nu mai vrea sa plece, poate pentru ca as vrea sa urlu atat de tare ca ma omoara programul de la servciu, pentru ca ma enerveaza la culme ca am descoperit anumite lucruri care nu imi plac la mine si nu stiu cum sa le indrept, poate pentru ca de multe ori privesc in sufletul meu si nu imi place ce vad acolo. De doua zile mi s-a instalat o stare care simt ca nu-mi apartine, pentru ca nu ma stiu asa, incerc sa o alung insa nu reusesc. Starea nu mi-e straina, o cunosc, o recunosc. M-am mai intalnit cu ea, recunosc ca rar, si asta a fost pentru ca atunci cand s-a intamplat sa ma simt asa nu ma suportam, si imi negam anumite sentimente; cred ca nu am facut bine, trebuia sa raman acolo cu ceea ce simteam, poate asa imi vindecam anumite rani, poate ne vindecam reciproc.
Ma simt la fel de goala ca si statuia. Sunt goala pe dinauntru si goala pe dinafara. Nu reusesc sa ridic ochii din pamant, si nici macar nu am curaj sa privesc pe nimeni in ochi, mi-e teama de mine, mi-e teama de ce vor vrea cei de la mine, si mai mi-e teama pentru ca nu am raspunuri.
Caut un loc cald, un loc in care sa ma simt din nou bine, sa ma simt din nou eu. Nici nu stiu de cand nu mi s-a mai intamplat asta, am fost mereu cum au vrut altii. Sa insemne defapt asta a iubi pe ceilalti sa uiti complet de tine, si sa fii tu prin ceea ce vor ceilalti? Nu am raspuns la asta ori de cate ori m-as intreba. Starile mele sunt uneori extremiste sau/si contradictorii. Acum ma bucur, acum ma enervez, acum plang in mine si ma ascund acolo ca acolo nu e nimeni, sunt doar eu cu mine. Nu las pe nimeni sa intre decat foarte putin si atunci cand intra, ma simt alunecand ca intr-un balon de sapun, numai ca balonul meu nu se mai sparge niciodata, are pereti transparenti dar cu aburi de lacrimi cu praf de rimel. Balonul meu se loveste de zid, dar nu se sparge. Zboara, dar nu se inalta. Nu danseaza cu celelalte baloane. Se roteste si se intoarce de unde a plecat si in drumul lui nu mai vede nimic.
Cred ca am descoperit raspunsul la una din zecile de intrebari din categoria unfield in "Scris pe trup" de Jeanette Winterson ce cuprinde marturisirea cuiva fara nume chip si sex care tanjeste maladiv dupa iubire, pana intr-o zi cand intalneste pe cineva de care se indragosteste cu acea disperare care te face sa presimti ca "masura iubirii este pierderea ei". Un fel de dragoste perfecta dupa care tanjesc si eu si care nu cred ca exista; o iubire perfecta este ca un nod perfect, si tot ceea ce te uneste nu e decat o singura bucla, bucla dragostei. As vrea sa strig: hey, tu! vrei sa te innozi cu mine? http://www.youtube.com/watch?v=SGOhNFZmtAo&feature=related. Citeam undeva ca iubirea e un fel de licitatie de criogenie a inimilor, decat asa, mai bine-mi vand sufletul pe e-bay.
"My skin is like a map, where my heart has been
And I can't hide the marks, but it's not a negative thing
So I lay down my guard, drop my defenses, down by my clothes
I'm learning to fall, with no safety net, to cushion the blow
I bruise easily, so be gentle when you hande me
There's a mark you leave, like a love heart carved on a tree
I bruise easily, can't scratch the surface without moving me
Underneath I bruise easily, I bruise easily"
Am si crezuri. Cred in clipa urmatoare si mult prea mult uneori in ziua de maine si ma tem ca vad lucrurile mult prea superficial decat ar trebui sa le vad si nu stiu ce ar trebui sa fac sa nu mai fie asa. Mai cred ca niciun lucru de pe lumea asta nu e intamplator, si nici nimeni nu iti intra in viata la intamplare, singura intamplare sigura care ti se poata intampla este sa lasi lucrurile la intamplare.

joi, 22 noiembrie 2007

guerilla digitala a Presedintelui

sub sloganul "hasta la vista, lista", ne cheama Presedintele la vot pro referendum. Nu ni s-a uscat brushul, nu ne-a ruginit cursorul! Ascuţiţi pixelii şi hai să-i radem pe listaci! La arme!", este îndemnul de campanie a guerillei digitale.

Materialele realizate până în prezent parodiază alte filme de acţiune celebre, dar şi produse de curăţenie, preşedintele fiind prezentat, de pildă, în rol de detergent universal. Unele se folosesc şi de imaginea unor aversari politici ca Decebal Traian Remeş, Dinu Patriciu sau Cristian Adomniţei. Pentru acesta din urmă, mesajul este "incompetent by nature, ministru by choice."
De data asta deliciul il face jocul "Razboiul curateniei" prezent pe site-ul presedintelui http://www.basescu.ro/ si parodiaza "Razboiul Stelelor", cu Traian Basescu pe post de Cavaler Jedi. Instrumentul dreptatii este o matura portocalie, deviza fiind "Ia listacii pe faras".
Din regulamentul jocului, bag seama ca listacii trebuiesc luati pe faras si aruncati cat mai multi in tomberon inainte de a ajunge in parlament, daca nu, ne face atenti presedintele "vor continua sa bantuie prin parlament". Premiul cel mare este invitatia la un ceai cald, vineri seara la ora 20.00 alaturi de Presedinte.
Ce sa zic, pentru campanie are bila alba, insa nu ma convinge sa merg la referendum, cel putin deocamdata.

duminică, 18 noiembrie 2007

jurnal de week-end cu emotie de toamna






Va rog lasati-mi toamna cu ploile ei reci si marunte, cu parfum de nuci, castane si frunze putrezite, cu aroma de ceai si gutuie coapta pe plita sobei...




dupa esecul de joi seara cand am fost invitata la ceaiul de la ora 5 la Libraria Vasiliada de pe Magheru, intre Univ. si Unirii mai exact, va recomand cu incredere si caldura dragii mei sa ocoliti ceainaria de acolo desi pare un loc de vis...muzica este relaxanta, sunt masute mici la care poti sta pe jos pe pernute, iar pe masa gasesti un clopotel prin care iti poti face comanda anuntata! Gasesti tot felul si neamul (taiwanez, chinezes, japonez, nepalez...si tot ce vreti cu -ez la sfarsit) de ceaiuri si non-ceaiuri cu 2 sau 3 infuzii. Ceaiul este posirca curata, cel putin al meu asa a fost, apa fiarta, noroc ca am cerut zahar brun s-o indulcesc.
Trecand peste...n-am iesit de doua zile din casa, mai exact de vineri seara cand ar fi fost programat ceva, insa s-a anulat...de tot! am ramas in casa cu ale mele si ele cu mine...
am tot auzit pe la tv ca in week-end va fi vremea urata, si mi-am zis ca nu va fi cu nimic diferit decat ar fi fost de ceva vreme in ultimul timp.
azi, mi-am facut curaj sa ies din casa, sub pretextul sa cumpar de-ale gurii...ideea era alta, sa iau o gura de aer puternica...si-asa a si fost...am iesit intr-un hanorac...si vantul s-a facut simtit fara sa-mi dau seama, pana la ultima celula din corpul meu, insa era un aer curat। Mi-a placut. Alergam spre chioscul de la colt si radeam de una singura ca o nebuna, calcam prin balti fara sa-mi pese; cine m-ar fi vazut, ar fi crezut ca am ceva. Da, aveam ceva, ma simteam bine, aerul ala ma curata, imi reda energia pe care mi-o luase temperatura de 40 grade care este in apartamentul meu (banueisc dintr-un exces de zel al adminsitratorului) si-mi mai alunga putin din apatia ce se instalase in tot corpul impotriva vointei mele. Mi-ar fi placut sa mai raman dar probabil m-ar fi luat iarasi o raceala ingrozitoare; nu ma plang ca n-as fi suportat o alta raceala, dar nu suport medicamentele, caut pretexte sa nu le iau.
Mi-as dori mereu o toamna in suflet, ca cea pe care am simtit-o astazi: toamna mea nu e deprimanta asa cum ar crede toata lumea...in ploaie ma simt in elementul meu, even you belive it, or not!
Si ca sa intelegi mai bine de ce imi place....imi place pentru culorile ei pastelate, pentru frigul de afara si caldura pe care o cauti tot timpul, pentru linistea pe care ti-o aduce, pentru gustul de must si placinta cu mere, pentru proviziile pe care ti le faci in camara cu borcane de dulceata de nuci si zarzavat, pentru frunsele uscate pe care le-as aduna pe toate si mi le-as pune sub cap noaptea sa adorm mai usor, pentru copacii goi leganati de vant, pentru visurile pe care le aduna sa treci mai usor peste iarna, pentru ca imi da putere sa privesc in ochi tristetea celorlati si sa uit de-a mea।

vineri, 16 noiembrie 2007

Scrisoare catre Amelie


Bine ai venit pe lume Amelie

ne gandim la tine de dinainte de a te naste tu, insa de 25 de ore ne gandim mult mai mult decat pana acum.
Nu stim decat ca esti brunetica, ai ochi albastri, dormi mult si plangi putin, si deja zambesti frumos!
9 luni ai trait si ai crescut in burtica la mami. Acolo in burtica mancai, dormeai si te jucai cu manutele si piciorutele asa de tare incat mami punea mana pe burtica si putea simti loviturile tale.
Suntem mai mult decat fericiti ca te avem si suntem foarte nerabdatori cu totii sa te vedem.

p.s. toata familia asteapta noutati de la tine!

marți, 6 noiembrie 2007

Samedi nuit, avec arome e gout de romance parisienne

Face circul toti banii? Pot sa va spun ca Da oameni buni, mergeti la circ.
Daca mi-au trebuit 21 ani sa ajung / sa vad marea, iata ca mi-au trebuit 26 sa ajung si la Circ, unde m-am trezit sambata seara fara sa-mi dau seama. Daca ma intreba cineva ce fac in week-end, nici prin cap nu-mi trecea ca o sa ajung acolo...ei bine am ajuns, si am gasit cu totul altceva decat ma asteptam. Circul in imaginatia mea era cu totul altceva...ma asteptam sa gasesc un decor cu aer comunist si oameni de aceiasi natura, un fel de cer gri ca cerul de toamna. In locul in care eram sigura ca nu s-au facut investitii deoarece stim foarte bine ca nu exista buget pentru asa ceva si salariul unui acrobat nu il depaseste pe cel al unui sufleur, am gasit o bucata din puzzle-ul a ceea ce inseamna Paris.
De Brandusa (managerul de la Circul Globus) auzisem doar la TV, si i-am retinut numele doar pentru ca imi amintea de filmul “Fram ursul polar” si nu stiu de ce faceam si inca mai fac analogia asta, poate pentru ca are nume de circ. Se pare ca blonda de la circ (asa cum era denumita de unii) a stiut sa puna in scena si in valoare, adevaratul potential a ceea ce poate fi circul din Romania, si ca poate oferi publicului mai mult decat un spectacol de amuzament cu niste clovni sau stiu eu ce demonstratii extraordinare de dresaj de animale.
Sambata seara rendez-vous cu interbelicul...in “Micul Paris” de la Circul Globus. Odata intrata in sala, am gasit alta lume...esti invitat la masa cu o lumina de lampa cu abajur de chelneri eleganti, unde, acolo, dai de baietii cu ziare care odata anuntau stirile de prima pagina strigand din strada in strada; in sala devii personaj fara sa iti dai seama...restaurantele specifice perioadei sunt improvizate printre mesele din public. Treci usor de la atmosfera de cabaret parizian de la Capsa la Carul cu bere unde dai de vocea Mariei Tanase care blestema prin cantec cu “cine iubeste si lasa” si apoi iti prinde un busuioc in par; poti sa faci o promenada pe cantecele Edith-ei Piaf , te minunezi de Fred Astaire si apoi dai de umorul efervescent a lui Constantin Tanase de la Carabus.
Sa fi fost sau nu chiar asa si Bucurestiul nostru? Ma parole d'honneur mon cher, eu cred ca da, sau cel putin, asa l-am simtit sambata seara, nelipsit de farmec. Un oras cordial, cu bogata viata culturala, rasfatat ce-i drept odata, de largi spatii aerate, cu luxoase cartiere de vile; apetenta bucurestenilor pentru spectacolele de teatru, lumea chefliilor, cafenele literare, eleganta si frumusetea femeilor. Bucurestiul iubit ne-a determinat sa facem din el propriul nostru "Mic Paris". Probabil asa a aparut si legenda "Micului Paris". Capitala Frantei ne-a determinat sa facem o copie damboviteana din nevoia de a avea Paris-ul nostru de buzunar.
Au boulevard mon cher, au boulevard...