marți, 6 noiembrie 2007

Samedi nuit, avec arome e gout de romance parisienne

Face circul toti banii? Pot sa va spun ca Da oameni buni, mergeti la circ.
Daca mi-au trebuit 21 ani sa ajung / sa vad marea, iata ca mi-au trebuit 26 sa ajung si la Circ, unde m-am trezit sambata seara fara sa-mi dau seama. Daca ma intreba cineva ce fac in week-end, nici prin cap nu-mi trecea ca o sa ajung acolo...ei bine am ajuns, si am gasit cu totul altceva decat ma asteptam. Circul in imaginatia mea era cu totul altceva...ma asteptam sa gasesc un decor cu aer comunist si oameni de aceiasi natura, un fel de cer gri ca cerul de toamna. In locul in care eram sigura ca nu s-au facut investitii deoarece stim foarte bine ca nu exista buget pentru asa ceva si salariul unui acrobat nu il depaseste pe cel al unui sufleur, am gasit o bucata din puzzle-ul a ceea ce inseamna Paris.
De Brandusa (managerul de la Circul Globus) auzisem doar la TV, si i-am retinut numele doar pentru ca imi amintea de filmul “Fram ursul polar” si nu stiu de ce faceam si inca mai fac analogia asta, poate pentru ca are nume de circ. Se pare ca blonda de la circ (asa cum era denumita de unii) a stiut sa puna in scena si in valoare, adevaratul potential a ceea ce poate fi circul din Romania, si ca poate oferi publicului mai mult decat un spectacol de amuzament cu niste clovni sau stiu eu ce demonstratii extraordinare de dresaj de animale.
Sambata seara rendez-vous cu interbelicul...in “Micul Paris” de la Circul Globus. Odata intrata in sala, am gasit alta lume...esti invitat la masa cu o lumina de lampa cu abajur de chelneri eleganti, unde, acolo, dai de baietii cu ziare care odata anuntau stirile de prima pagina strigand din strada in strada; in sala devii personaj fara sa iti dai seama...restaurantele specifice perioadei sunt improvizate printre mesele din public. Treci usor de la atmosfera de cabaret parizian de la Capsa la Carul cu bere unde dai de vocea Mariei Tanase care blestema prin cantec cu “cine iubeste si lasa” si apoi iti prinde un busuioc in par; poti sa faci o promenada pe cantecele Edith-ei Piaf , te minunezi de Fred Astaire si apoi dai de umorul efervescent a lui Constantin Tanase de la Carabus.
Sa fi fost sau nu chiar asa si Bucurestiul nostru? Ma parole d'honneur mon cher, eu cred ca da, sau cel putin, asa l-am simtit sambata seara, nelipsit de farmec. Un oras cordial, cu bogata viata culturala, rasfatat ce-i drept odata, de largi spatii aerate, cu luxoase cartiere de vile; apetenta bucurestenilor pentru spectacolele de teatru, lumea chefliilor, cafenele literare, eleganta si frumusetea femeilor. Bucurestiul iubit ne-a determinat sa facem din el propriul nostru "Mic Paris". Probabil asa a aparut si legenda "Micului Paris". Capitala Frantei ne-a determinat sa facem o copie damboviteana din nevoia de a avea Paris-ul nostru de buzunar.
Au boulevard mon cher, au boulevard...

4 comentarii:

Albinutz spunea...

u're simply the best!

Unknown spunea...

foarte tare frate!

Unknown spunea...

surioara, imi place si ma minunez de tine...de noi, fiecare in parte.bun inceput (de parca m'as pricepe), continua, eu o sa comentez de fiecare data. je t'embrasse!

Costel Popa spunea...

dai dovada de adevarate talente literare si imi place si ma minunez de tine, asa cum spune tereza mai sus. Intr\adevar circul merita mai multa atentie, iar ceea ce te-a impresionat pe tine sambata seara la circ este doar o fata a lui. Sa vezi cate alte minunate mai are, indrazneste si-ai sa vezi.....si ar fi bine sa indraznim cu totii sa vedem....,zau asa.