tabu

Din când in cand tot ce-ți aparține doare adunat cel puțin o oră pe zi. Și-n ora aia, resimt sertarul plin de curcubee și de vise pe care le-am strâns și-acum stau închise. Te resimt ca pe anotimpul care nu mai vrea să plece niciodată.
Știai că toate sertarele din dulapul meu cu vise sunt pline cu fericire? Te-ai întrebat vreodată de ce nu pot fi supărată o zi intreagă? Pentru că nu mi-am golit încă sertarele cu fericire, și nu pot afișa decât zâmbete..atâtea zâmbete încât mă determină sâ râd cu atâta viață cât să mă pot semna cu un autograf al fericirii.
Știai că pe pernă mi-am desenat propria-mi constelație, unde, într-o porțiune din sfera cerească leagănul pe care vreau să mă dau este curcubeul? Și că pe sub pleoape port o șosea nemărginită care duce-ntr-un lan de maci?
Tiptil, tiptil, aici totul este atât de fragil, încât eu mă uit neputiincioasă cum pe furiș, ni se rupe lumea sub picioare.