ca în tandem

Pentru că ştiu că ai să vrei să pleci, în noaptea asta te voi strânge atât de tare, până când coapsele tale ţi se vor topi de căldura sufletului meu. Te voi strânge atât de tare, incât n-ai să mai poţi respira decât prin respiraţia mea. Te voi ingrămădi în colţul patului, până când vei dori să te pierzi în pilota care niciodată nu-ţi acoperă picioarele. Îmi vei simţi fiecare tremur şi te vei simţi pierdut, ca atunci când laptele din ibric deja a dat pe-afară şi nu mai ai ce să faci. Te vei pierde şi iţi vei pierde respiraţia in părul meu, ca in visul în care simţi că pici în gol, iar golul ăla nu are sfârşit.
În zorii zilei când te vei trezi, vei sorbi cafeua din aceiaşi ceaşcă cu mine, pentru că tu niciodată nu ai să reuşeşti să potriveşti zahărul aşa cum o fac eu. O să te privesc pe-ascuns, cum în grabă vei pune pe tine cămaşa pe care eu ţi-am cumpărat-o şi pe care numai eu ţi-o calc. Voi fi atentă ca de data asta să te legi bine la şireturi, în speranţa că acum îţi va reuşi. Îţi voi împacheta cu atenţie brioşele cu fulgi de ovăz şi mere, iar pe furiş, îţi voi strecura în buzunarul de la jachetă, ciocolata belgiană care ştiu că-ţi place.
La plecare, îţi voi săruta pleoapele, pentru că ştiu că asta te linişteşte, şi te face să-ţi doreşti să vii mai repede acasă.