comfortably numb

Am inceput sa arat ca un schelet ambulant. Nu ma refer la greutate. Ma refer la faptul ca ma simt calcata in picioare de timpul asta necrutator. Ti se intampla sa nu dormi o noapte, si-ti zici: “da, recuperez maine”.
Acel maine nu mai vine si tot tragi tragic cu speranta intr-o zi de maine. Te trezesti cu greu, ai ochii bulbucati, nu-ti mai dai seama daca cearcanele de la ochi sunt urma dermatografului sau chiar asa groaznic arati.
Te cuprinde o durere de cap, si-ti spui ca e de la aerul conditionat de la birou. O fi si de acolo. Simti ca nu mai ai masura sa cantaresti nimic. Alimentatia incepe sa devina un lux, pentru ca timpul nu-ti permite sa faci asta. Care timp? Pai cel de 24 h / zi. Din 24 h ti se intampla sa dormi 4 h / noapte si stai sit e intrebi cu ce ai indopat celelelalte 20 h. Totusi sunt 20 h. Cui I le-ai dedicat? Cat timp din cele 20 h te-ai intalnit cu tine? Adunate daca stau sa ma gandesc ar fi cam o medie de 5 / ori pe zi a cate 1 min, si asta atunci cand te trezesti intr-o toaleta (de la birou, de la terasa, de la supermarket, de-acasa mai putin) si incerci sa deslusesti desenul de pe gresia din baie. Halal moment de intimitate cu tine.
Cand suna telefonul, te ia groaza.Te uiti la el cu ochii scosi din orbite si prima intrebare pe care ti-o pui inainte de a raspunde la telefon este: “asta ce mai vrea”? Cu totii vrem ceva. Conversatia nu dureaza mult pentru ca cel de la celalalt capat nu-ti adreseaza decat 2 propozitii: “Buna, ce faci?” si urmeaza “Stii de ce te-am sunat?”
Dusurile nu dureaza mult, pentru ca stii ca ai ceva de facut in secunda urmatoare, pentru ca tot timpul ti-e calculat. Daca nu trebuie sa pleci undeva ca probabil este foarte tarziu, te grabesti pentru ca incerci sa mai furi o clipa de somn.
Imi plac sfaturile altora cu managementul timpului liber. Pentru voi, am sa va zic ceva: voi va permiteti acest lux. Eu mai vreau cel putin 6 h in plus la cele 24 h.
Opriti pamantul, vreau sa cobor!