bucata mea de cer partea I

Mi-am pierdut rasuflarea intr-o bucata de cer. O bucata de cer pe care mi-am insusit-o in weekend-ul asta, mai exact ieri dimineata. Mi-am sorbit din cafea relaxata de respiratia norului care se avanta pe bucata cerului meu. Mi-am recapatat pentru cateva minute bune, un vis pierdut. Si cand l-am regasit, l-am leganat pe bratul norului din bucata mea de cer. S-a cuibarit acolo, si n-a mai vrut sa plece.
La cateva minute, am "adormit" la malul marii in acelasi vis.
Mi-e dor de pescarusii din Vama. Mi-au parut mai liberi ca niciodata.
Mi-e dor de rasaritul de Luni dimineata. Mi-e dor de el pentru ca l-am simtit cum nu mai vrea sa se desparta de valurile marii.