Ganduri pentru tine

Sunt ganduri pentru tine.
Ti le astern pe foaie, sa le stii dinainte. Vreau sa iti spun de la bun inceput ca gresesti din start. E un joc al necunoasterii daca iti asumi acest risc, de a patrunde. La mine nu mai ai loc. Nu mai sunt rezervari. S-au ocupat toate! Nici acum si nici altadata nu o sa mai fie vreun loc. Nici pentru tine, nici pentru mine. Te-am lasat uitarii sa te preia ea, si sa faca ce-o vrea din tine. Incercarile nu-si mai au rostul. Cel putin pentru mine. Daca vroiai sa faci un pas sa intri in cerc, nu stateai pe ganduri, si o faceai de la inceput. Nu te scuza. Nicio scuza pe care ti-o vei gasi nu va fi cea potrivita, dar din pacate nici tu nu iti dai seama. Si nici macar nu ma mai doare cum ar trebui sa simti orice durere. Ori de cate ori mi se intampla sa doara, nu e decat ca o raceala care stiu ca oricum ca o sa treaca. Tratata, sau netratata, chiar daca trebuie sa iei medicamentul cel mai forte pentru asta. Stiu reteta medicului pe de rost, ca nu-mi e straina boala asta. In final, e lucrul cel mai bun, pentru ca voi fi imuna si nu ma mai imbolnavi deloc.
Ai retinut? Bineinteles ca nu! Pentru ca nici macar nu existi!!! Nu existi, pentru ca nu ai vrut sa supravietuiesti.

file de poveste

Intodeauna am visat ca voi fi un om fericit. Uneori imi reuseste. Dar cum orice minune nu tine decat 1 zi, imi dau seama ca nu sunt o Cenusareasa si plec din toiul petrecerii inainte ca trasura sa se transforme in dovleac. Ori de cate ori ajung la sentimentul ce ma chinuie astazi imi spun ca e ultima data. Nu stiu ce ar trebui sa se intample ca asta sa fie ultima data.

V-ati-ascunselea

Ma trezesc cu un zambet. Nici nu stiu daca imi apartine. Aud linistea. E inauntru. Tu nu esti acolo. Totusi e liniste.
Opriti timpul. Lasati-mi fractiunea de secunda. Ferecati-mi gandurile.Vreau sa cobor, si sa raman aici. E alb. Asta nu e tot. Amutesc.Mai mult eu, ca tu esti doar in mintea mea.
Hai sa ne jucam. Sa ne jucam ca atunci cand eram mici si sa uitam de tot. Sa nu ne mai gandim ca ne lipseste ceva.Tine-ma de mana si alearga cu mine pana cand vei simti ca nu mai poti.
Asculta-ma si ascunde-ma. Ascunde-ma acolo. Stii tu unde! E locul meu preferat.
Nu ma certa. Prefa-te ca sunt cuminte. Invata-ma sa fiu ca tine.

concert Ada Milea,15 ian ora 20.00

Concert ADA MILEA
Cand: 15 ianuarie 2009, ora 20.00
Unde: Clubul Taranului Roman (Kiseleff 3, intrarea Monetariei)
Cost bilet: 20 ron
se canta din "Apolodor" alaturi de Dorina Chiriac

invitatie la teatru! CALATORIA-Pescarusul Jonathan Livingstone

“ Cerurile te incarca in diferite feluri.
Cauta neincetat sa ramai liber.
Inima ta poate iubi tot ce doreste.
Viata nu are nici o valoare inchisa intre limite.
Te desavarsesti mereu.
In fiecare rasarit de soare se naste ceva frumos.
Calatoria aceasta nu are sfarsit.”
CALATORIA ... un spectacol vizual, emotionant prin imagine, dans, muzica si foarte putin text realizat dupa nuvela PESCARUSUL JONATHAN LIVINGSTONE a lui Richard Bach, o poveste de o sensibilitate uimitoare, o fabula a zborului si a depasirii conditiei umane.
Se joaca joi, 22 ianuarie, ora 20:00, la teatrul "Ion Creanga" (Piata Amzei)

Cinci tineri se intalnesc, se uita la TV si se fixeaza pe un documentar cu pescarusi. Faptul ca in acest timp fumeaza marijuana ii determina sa isi imagineze ca ei insisi se transforma in pasari.
Unul dintre ei isi doreste mai mult decat zborul limitat al celorlati. Stolul il reneaga, il proscrie.
Jonathan Livingstone nu renunta la zbor si reuseste sa isi depaseasca limitele.
Astfel, reuseste sa intalneasca un alt stol de pescarusi, mai intelepti, care zboara la altitudini inalte si care au ca scop sa traiasca bunatatea si dragostea.
Libertatea este natura noastra.
“ Sunt Jonathan Livingstone.
Incepe calatoria mea spre paradis.
Destinatia aceasta
nu este un loc sau un timp.
Este oriunde si oricand.
Daca nu ai rau de inaltime...
urmeaza-ma.”

Distributia: Istvan Teglas, Lari Cosmin Giorgescu, George Albert Costea, Silviu Bertalan,Ioana Marchidan.

Regia: CHRIS SIMION
O productie a companiei de teatru D'aya.

Let's wear Vintage!

Sensiblitatea interioara nu foloseste nimanui, la nimic. De ce ai vrea sa o faci cunoscuta si altora? Cei care ti-o descopera, nu fac decat sa ti-o arunce la cos. Imi dau seama ca foloseste doar atunci cand vrei sa inveti ceva, sau sa te dedici unui anumit lucru, nicidecum unei persoane.
Hai mai bine sa ne atasam de lucruri, si nu de persoane. E mai sigur ca nimeni nu sfarseste prin a suferi asa cum se intampla mai mereu. Orice relatie cu o persoana, de oricare natura ar fi acea relatie, i se intampla ca ceea ce ai investit ca si portie afectiva risca sa fie tavalita prin noroi.
"Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul nu stiu inca
In Apus sau in Orient
Tu iubite afla astazi c-ai fost ultimul client
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul nu stiu inca
In Apus sau in Orient"

hope you never grow old!

A inceput sa ninga cu aripi de ingeri. A inceput pe la pranz si nu se mai opreste. Ninge atat de mult, incat cred ca cerul va ramane fara ingeri.
Cred ca atunci cand cel din cer s-a hotarat sa ii trimita pe pamant nu era foarte sigur de asta, pentru ca e o ninsoare linistita si calduroasa. Dupa cat de linistit ninge cred ca era mult prea nesigur daca ar fi vrut sa ii trimita printre noi.
Visul pe care l-am avut in dimineata asta, era asemanator celui de acum. Ningea mult cu aripi de ingeri.
Hope you never grow old, hope you never grow old.

in stare

Cum sa ascunzi o rana ca sa nu se vada?
Cum sa acoperi o rana ca sa nu se infecteze? E oare o solutie sa te faci ca ea nu exista si constient sa o lasi sa iti provoaca in continuare durere? Sa faca puroi, sa se usuce si sa cada?
Se pare ca intre cer si pamant,
zi si noapte,
soapta si tacere,
zambet si intristare,
geamat si freamat,
agonie si indiferenta
viata si moarte...
nu e atat de mare diferenta.
Inchipuie-ti ca esti ca intr-un cufar, unde se tin cele mai de pret lucruri. La ce bun daca nu poate patrunde o umbra de lumina ca sa le poata da stralucirea completa?
Ma intorc la peretii mei albi, la camera mea verde cu galben, la florile uscate, si la canapeaua care-mi tulbura somnul in fiecare noapte. Macar, toate astea, nu au nimic sa-mi reproseze.