miercuri, 20 ianuarie 2010

surâs

În seara asta, mi-a fugit privirea spre bradul de Crăciun, pe care nici acum nu l-am desființat din cameră. Privirea mi s-a oprit pe globulețul albastru (singurul, de altfel) pe care l-ai strecurat tu printre cele roșii și argintii. M-a făcut să zâmbesc, că mi-a amintit de momentul în care îmi tot repetai că o "să-l faci uitat" printre celelalte, și uite c-ai reușit.

p.s. ăsta al fost al doilea moment pe ziua de azi, care m-a facut să tresar amintindu-mi de tine. Primul a fost de dimineață, când mi s-a părut că ți-am zărit fularul verde-kaki prin mulțimea înfrigurată care-și îngrămădea nasul, fiecare, în fularul său.

refresh Bansko (Bulgaria) 21 ianuarie in Big Mamou

Mâine seară (21 ianuarie) in Big Mamou ora 21:00, concert Tituș Constantin.
Invitați: Ovidiu Scridon și Ovidiu Mihăilescu.


p.s. 1: seară folk

pies 2 (cum ar zice Andreea): cunoscătorii știu de ce, refresh!

pies 3: "La mulți ani" Andru !

duminică, 17 ianuarie 2010

Requiem

Ce lume ciudata, mi-am zis, cand am vazut-o prima data. De celofan. Fasaie toata. Cu cer degeaba. Nopti multe si reci. Cu ingeri ce merg repede pe strada, pe langa pereti. Cu oameni inalti si trecuti, ce pierd vise. Pe lumea asta nu-s indicatoare si strazile se pierd la intamplare. Ce lume ciudata am gasit? Nu m-a vazut nimeni cand am intrat. Oare nu vede nimeni? Un inger suparat mi-a dat o traista mica si mi-a zis: Ia-ti visele odata de la mine!?
- Am vise eu?
- Aveti vise cu totii...de ce-ati cadea tot timpul in genunchi, de n-ati avea?
- Nu, asta nu e lumea mea...
- Asa spuneti cu totii.
- Nu, eu sunt altfel!?
- Tu nu esti nimic. de abia ai venit.
- Cat am sa stau?
- Atat cat o sa-ti placa sa-ti pierzi sperantele, sa cazi.
- Toti cad?
- Da, cad tot timpul, cresc intr-una, asa traiesc. mai vrei ceva?
- Da, voi?
- Ei nu ne vad.
- Nu ma vad nici pe mine?
- O sa te vada tot mai bine. arunca-ti primul vis si o sa-nceapa.
- Ce?
- Viata ta. te temi? m-am saturat de tine dintr-o data!
- Asteapta! Uite! Eu nu pot sa fiu asa?
- Ai inima cu mult prea colorata! arunca primul vis!
L-am aruncat. Mi s-au taiat genunchii si-am surzit. El a plecat grabit intr-un perete si s-a lipit de el. O soarta veche s-a rasturnat pe mine dintr-odata.

duminică, 10 ianuarie 2010

despre fericirea noastră și a altor dobitoace

Se spune despre câini, că atunci când se învârt in jurul cozii, defapt vor să prindă fericirea.

...Câinele spunea: Fericirea mea este în coada mea! După o viață întreagă mi-am dat seama că oricât de mult m-aș strădui să alerg după ea și să o prind, nu reușesc decât să mă învârt ca nebunul în jurul meu, spre hazul sau disprețul celor din jur! Dar, în momentul în care îmi văd de drumul meu… este ea, coada, cea care vine întotdeauna, cuminte și ascultătoare, după mine!

vineri, 8 ianuarie 2010

ca în tandem

Pentru că ştiu că ai să vrei să pleci, în noaptea asta te voi strânge atât de tare, până când coapsele tale ţi se vor topi de căldura sufletului meu. Te voi strânge atât de tare, incât n-ai să mai poţi respira decât prin respiraţia mea. Te voi ingrămădi în colţul patului, până când vei dori să te pierzi în pilota care niciodată nu-ţi acoperă picioarele. Îmi vei simţi fiecare tremur şi te vei simţi pierdut, ca atunci când laptele din ibric deja a dat pe-afară şi nu mai ai ce să faci. Te vei pierde şi iţi vei pierde respiraţia in părul meu, ca in visul în care simţi că pici în gol, iar golul ăla nu are sfârşit.
În zorii zilei când te vei trezi, vei sorbi cafeua din aceiaşi ceaşcă cu mine, pentru că tu niciodată nu ai să reuşeşti să potriveşti zahărul aşa cum o fac eu. O să te privesc pe-ascuns, cum în grabă vei pune pe tine cămaşa pe care eu ţi-am cumpărat-o şi pe care numai eu ţi-o calc. Voi fi atentă ca de data asta să te legi bine la şireturi, în speranţa că acum îţi va reuşi. Îţi voi împacheta cu atenţie brioşele cu fulgi de ovăz şi mere, iar pe furiş, îţi voi strecura în buzunarul de la jachetă, ciocolata belgiană care ştiu că-ţi place.
La plecare, îţi voi săruta pleoapele, pentru că ştiu că asta te linişteşte, şi te face să-ţi doreşti să vii mai repede acasă.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Lhasa de Sela sau De ce fierbe copilul in mămăligă?

Jesus!
Astăzi am aflat că a murit Lhasa de Sela (de ziua mea). Cum și de ce, e suficient să căutați pe google.
Pe femeia asta, am identificat-o mereu cu fetița (Aglaja) din "De ce fierbe copilul în mămăligă".
Asemănarea dintre cele două, este că amandouă au călătorit prin lume cu părinții, sacrificăndu-și copilăria. Aglaja impreună cu familia ei de circari, iar Lhasa de Sela în rulota familiei, mama ei fiind actriță.
Reascultându-i ultimul album scos în 2009, îmi pare că deja-și "cânta" sfărșitul în "Rising".

speech

Pentru inceput de an,doua dintre speech-urile care imi plac.
Steve Jobs - CEO Apple Computer & Pixar Animation


Al Pacino in "Any Given Sunday"