(in)conştiinţă

Cam cât valorează propria-ţi viaţă? Nu ai idee decât în momentul în care simţi că ţi-a fugit pământul de sub picioare (la propriu).
Săptămâna trecută am aflat că a murit soţul unei bune prietene,în somn. Nu am avut curajul să o sun, pentru că nu ştiam ce i-aş putea spune. Astăzi, la câteva zile după eveniment, la fel, m-am aflat în faţa ei şi nu-mi găseam cuvintele.
În dimineţa asta, venind spre birou, maşina în care mă aflam a avut un accident, destul de urât incât sa mă blocheze pentru câteva ore bune. La momentul impactului am închis ochii și am simțit pentru câteva secunde că nu o să îi mai deschid niciodată. Am simțit pentru câteva fracțiuni de secundă cum mi s-a derulat o parte din viață pe modulul fast-back/forward/back. În momente de genul ăsta, simţi că cineva dă cu ciocanul în tine, te spargi în mii bucăţele şi nu ştii ulterior cum să le pui la loc ca să te reîntregeşti.
Cam atât de inconştienţi suntem uneori de ceea ce suntem şi nu suntem.