joi, 19 noiembrie 2009

În joacă


- Hai să ne prefacem că trăim, vrei?
- Da.
- Ştii la ce m-am gândit? Hai să ne prefacem că eu te accept, că tu m-accepti. Că vrei s-adormi respirând sub aceiaşi pilotă cu mine. Că vrei să respiri prima gură de aer curat,că vrei să prinzi zorii dimineţii in fiecare dimineaţă cu mine, că mă laşi să-mi beau cafeua liniştită (fără să-ţi aud iar reproşurile că exagerez cu atâta cafea). Hai să faci toate astea în fiecare dimineţă alături de mine...alături de mine, care nu mai vreau să mă desprind de pernă.
Mi-ar plăcea sa te reaud dimineaţa devreme cum strigi după mine din baie, să-ţi aduc un prosop curat, aşa cum ai făcut-o în acea dimineaţă de duminică când ai vrut să te strecori pe uşă pe furiş.
Dar tu taci. Şi-asculti toate astea parcă cu neputinţă. Şi eu mă prefac că nu inţeleg ce inseamnă tăcerea ta. Stau şi mă intreb de ce în încăpăţanarea mea, continui să cred că în toate momentele astea de tăcere nu s-a întâmplat nimic între timp in absenţa mea (sau a ta de lângă mine), şi că putem resimţi lucrurile pe care le-am simţit atunci (ce-i drept nu pentru foarte mult timp).
- Deci, accepţi să ne prefacem?

miercuri, 18 noiembrie 2009

Heat miser

Să știi că nu sunt ca un semn de carte pe care-l poți pune ori de câte ori ai chef, ca să știi pagina la care ai ramas de parcurs.
.
melodia asta mă obsedează

marți, 17 noiembrie 2009

Zilele Biz 2009

Pentru cei interesati, in perioada 23-27 nov'09, la Hotelul Howard Johnson are loc evenimentul "Zilele Biz".
Temele tratate vor fi: inovatie, design, noi tehnologii, noul marketing si era new media.
Cele 5 zile vor avea ca tematica: antreprenoriat, real estate, inovation, CSR, si Marketing&Media (care m-ar interesa pe mine).
Mai multe detalii, aici

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

we have fears

Mi-ai dat să beau iar din același pahar care e ciobit, și mă rănește ori de câte ori îl ating. Mi-am spus și ți-am repetat de atâtea ori ca nu vreau sa-l mai folosesc.
M-ai mințit - și m-am mințit, te-am mințit și ne-am mințit. Și tot repetăm asta la nesfârșit. Oare numai rolul ăsta știm să-l schimbăm intre noi?
Eu am început repetițiile, si invâț si alte roluri, dar fără tine. Când voi fi gata, îți voi păstra loc in primul rând.
Mă prăbușesc și nu-ți pasă. Ce mai contează câteva fracturi in plus? Mă ridic, și nici nu observi că o fac din nou singură. Tremură carnea pe mine de la atatea căzături, dar am noroc că pic mereu pe partea care e deja tocită, și nu mai e durerea atât de acută. Testez acea porțiune uneori cu un ac încins să văd dacă mai reacționează la durere. Bag seama că nu e decât carne moartă.
Atât de moartă să fie și pe interior încât să nu mai simtă ori de cate ori o lovești cu indiferența ta?
Îți spun toate astea, deși-s convinsă că prea puțin te afectează.
Știu doar că doare al naibii de tare. Am in stomac un urlet continuu al durerii pe care mi-o provoci, cu care ma hrănesc și mă voi hrăni până când găsesc un antidot mai puternic să inchidă rana. Nu mi-ar ajunge plasturii pe care îi am la indemână să opresc hemorogia pe care mi-ai provocat-o. Și-apoi, poate ăsta să fie antidotul...să lași rana deschisă, sa curga tot răul, ca apoi sa se autovindece. Nici eu, nici tu, nu putem face nimic. Acum ințeleg de ce toate celelalte incercări eșuau din start. Vindecarea vine din interior. Niciun un alt fel de corp străin nu și-ar avea rolul în toate astea.
So, we're only human, we have fears.

vineri, 6 noiembrie 2009

no worth

If love is not worth waiting for, it's no worth having!
Pe româneşte aş spune eu altfel: ”În viaţă nu ai decât o unică mare dragoste;toate cele care o preced sunt amoruri de rodaj, iar toate cele care o urmează sunt amoruri de recuperare…”.
... ... ... ...
Lie with me.
At last.

joi, 5 noiembrie 2009

It's only a Fairytale...

Pentru a nu știu câta oară mă uit după tine, te găsesc in mulțime, și mergem in același ritm. Ne cuibărim in același miez de noapte, conștienți amândoi că ziua de mâine va avea alt ințeles. Ne comportăm de parcă mâine este departe și clipa de acum, este tot ce avem.
Mă strangi in brațe atât de tare, incât mă faci să cred că ai vrea să rămân nemișcată odată cu clipa. Și-atunci mă fac mai mică, tot mai mică. Tu abia respiri, iar eu la fel, de teamă să nu grăbesc momentul. Stăm nemișcați pe aceiași pernă. Eu mă prefac că perna nu mi-e incomodă. Nu ridic privirea din pernă, decât atunci când obrazul tău, l-atinge pe-al meu. Atunci simt căldura ta, și-mi pierd mâinile prin părul tău. Tu aluneci printre pilota ce ne acoperă pe amândoi, și mă strangi și mai tare in brațe. Nu ne adresăm niciun cuvânt unul altuia, insă știm amândoi, că asa, cum suntem acum, ne e cel mai bine. Știm că momentul ăsta este, și poate fi singurul, că e atât de scurt, și că trebuie să il irosim ca și cum ar fi ultimul. Il sorbim, așa cum sugativa absoarbe cerneala scursă pe un bilețel de adio.
Șoptește-mi la ureche că acel "măine" nu există. Că va fi mereu "astăzi". Nu vreau să ne identificăm cu el.

duminică, 1 noiembrie 2009

jeux interdits

Am vazut si "Jeux interdits".