Va rog lasati-mi toamna cu ploile ei reci si marunte, cu parfum de nuci, castane si frunze putrezite, cu aroma de ceai si gutuie coapta pe plita sobei...
dupa esecul de joi seara cand am fost invitata la ceaiul de la ora 5 la Libraria Vasiliada de pe Magheru, intre Univ. si Unirii mai exact, va recomand cu incredere si caldura dragii mei sa ocoliti ceainaria de acolo desi pare un loc de vis...muzica este relaxanta, sunt masute mici la care poti sta pe jos pe pernute, iar pe masa gasesti un clopotel prin care iti poti face comanda anuntata! Gasesti tot felul si neamul (taiwanez, chinezes, japonez, nepalez...si tot ce vreti cu -ez la sfarsit) de ceaiuri si non-ceaiuri cu 2 sau 3 infuzii. Ceaiul este posirca curata, cel putin al meu asa a fost, apa fiarta, noroc ca am cerut zahar brun s-o indulcesc.
Trecand peste...n-am iesit de doua zile din casa, mai exact de vineri seara cand ar fi fost programat ceva, insa s-a anulat...de tot! am ramas in casa cu ale mele si ele cu mine...
am tot auzit pe la tv ca in week-end va fi vremea urata, si mi-am zis ca nu va fi cu nimic diferit decat ar fi fost de ceva vreme in ultimul timp.
azi, mi-am facut curaj sa ies din casa, sub pretextul sa cumpar de-ale gurii...ideea era alta, sa iau o gura de aer puternica...si-asa a si fost...am iesit intr-un hanorac...si vantul s-a facut simtit fara sa-mi dau seama, pana la ultima celula din corpul meu, insa era un aer curat। Mi-a placut. Alergam spre chioscul de la colt si radeam de una singura ca o nebuna, calcam prin balti fara sa-mi pese; cine m-ar fi vazut, ar fi crezut ca am ceva. Da, aveam ceva, ma simteam bine, aerul ala ma curata, imi reda energia pe care mi-o luase temperatura de 40 grade care este in apartamentul meu (banueisc dintr-un exces de zel al adminsitratorului) si-mi mai alunga putin din apatia ce se instalase in tot corpul impotriva vointei mele. Mi-ar fi placut sa mai raman dar probabil m-ar fi luat iarasi o raceala ingrozitoare; nu ma plang ca n-as fi suportat o alta raceala, dar nu suport medicamentele, caut pretexte sa nu le iau.
Mi-as dori mereu o toamna in suflet, ca cea pe care am simtit-o astazi: toamna mea nu e deprimanta asa cum ar crede toata lumea...in ploaie ma simt in elementul meu, even you belive it, or not!
Si ca sa intelegi mai bine de ce imi place....imi place pentru culorile ei pastelate, pentru frigul de afara si caldura pe care o cauti tot timpul, pentru linistea pe care ti-o aduce, pentru gustul de must si placinta cu mere, pentru proviziile pe care ti le faci in camara cu borcane de dulceata de nuci si zarzavat, pentru frunsele uscate pe care le-as aduna pe toate si mi le-as pune sub cap noaptea sa adorm mai usor, pentru copacii goi leganati de vant, pentru visurile pe care le aduna sa treci mai usor peste iarna, pentru ca imi da putere sa privesc in ochi tristetea celorlati si sa uit de-a mea।
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu