Crăciunul de anul ăsta este unul din singurele în care nu simt (am simţit) nevoia să mă pregătesc in vreun fel special. Este unul din puţinii ani, în care am ajuns în prag de Crăciun fără să fiu tentată o secundă să-mi cumpăr un globuleţ nou pentru brad, aranjamente cu tematică, o faţă de masă mai specială, sau ceva roşu, să fiu in ton cu Sărbătoarea. Cred că mi-a fost suficient să-i observ pe alţii făcând asta, sau cred că nu mai simt golul pe care simţeam odata să-l umplu cu aşa ceva.
miercuri, 23 decembrie 2009
luni, 21 decembrie 2009
spre 29
Sunt momente in viaţă când simţi că te-ai blocat din cauza prea multor gânduri, şi cauţi un loc unde crezi că ai putea să ţi le poţi pune în ordine, sau cel puţin să scapi de ele. Mai sunt momente când îţi vine s-o iei la sănătoasa, fără să te uiţi în urmă deloc, şi momente când le iei pur şi simplu aşa cum sunt.
Mai sunt momente când vrei să împarţi toate astea cuiva, sau să i le dai în grijă cu totul.
Cred ca e oarecum normal să mă simt invadata de atâtea ganduri dintr-o dată, pentru că se apropie sfârşitul anului, si simt nevoia sa pun în balanţă lucrurile pe care le-am făcut şi nu le-am facut anul ăsta.
Ştiu că am strâns o cutie plină cu amintiri şi persoane plăcute.
Mai ştiu că ori de câte ori m-a trecut un fior atunci când a trebuit să-l simt, l-am simţit, cu toate riscurile ce-au urmat după.
Mai ştiu că la inceput de an am avut multe dorinţe, pe care în timp, mi le-am sau mi le-aţi îndeplinit unii dintre voi.
Mai ştiu că anul asta mi s-a dovedit pentru a nu ştiu câta oară că nimic nu e intâmplător (cu bune şi rele). Mai ştiu că toate astea n-au făcut decăt să mă incurajeze să privesc inainte, şi să nu-mi fie teama ca dimineaţa cand ies din scara blocului să privesc cerul.
Cred că cel mai mult am vrut să învăţ să nu-mi mai fie teamă.
Mai sunt momente când vrei să împarţi toate astea cuiva, sau să i le dai în grijă cu totul.
Cred ca e oarecum normal să mă simt invadata de atâtea ganduri dintr-o dată, pentru că se apropie sfârşitul anului, si simt nevoia sa pun în balanţă lucrurile pe care le-am făcut şi nu le-am facut anul ăsta.
Ştiu că am strâns o cutie plină cu amintiri şi persoane plăcute.
Mai ştiu că ori de câte ori m-a trecut un fior atunci când a trebuit să-l simt, l-am simţit, cu toate riscurile ce-au urmat după.
Mai ştiu că la inceput de an am avut multe dorinţe, pe care în timp, mi le-am sau mi le-aţi îndeplinit unii dintre voi.
Mai ştiu că anul asta mi s-a dovedit pentru a nu ştiu câta oară că nimic nu e intâmplător (cu bune şi rele). Mai ştiu că toate astea n-au făcut decăt să mă incurajeze să privesc inainte, şi să nu-mi fie teama ca dimineaţa cand ies din scara blocului să privesc cerul.
Cred că cel mai mult am vrut să învăţ să nu-mi mai fie teamă.
vineri, 18 decembrie 2009
remember 2007
joi, 3 decembrie 2009
luni, 30 noiembrie 2009
Târguri de Crăciun
C'arthé organizeaza patru “Targuri de cadouri” in perioada 29 noiembrie - 24 decembrie.
Perioadele de desfasurare sunt urmatoarele:
Târg de Sf. Andrei: 29 noiembrie-1 decembrie,
Targ de Sf. Nicolae: 4-6 decembrie,
11-13 decembrie,
Ajunul Craciunului -18-24 decembrie
Ore acces: 11:00-22:00
30 noiembrie - 23 decembrie '09
Târgul Cadourilor de Crăciun
organizator: Sala Dalles
Ore acces: 10:00-20:00

intrarea este liberă
04 decembrie-06 decembrie'09
I love handmade - Târg de accesorii lucrate manual

Locaţie Muzeul Bucureştilor - palatul Şuţu
intrarea este liberă
04 decembrie-31 decembrie
Târgul Cărtureştilor-Micul Târg al cadourilor deştepte
Locaţie: Cafe Verona
Perioadele de desfasurare sunt urmatoarele:
Târg de Sf. Andrei: 29 noiembrie-1 decembrie,
Targ de Sf. Nicolae: 4-6 decembrie,
11-13 decembrie,
Ajunul Craciunului -18-24 decembrie
Ore acces: 11:00-22:00
30 noiembrie - 23 decembrie '09
Târgul Cadourilor de Crăciun
organizator: Sala Dalles
Ore acces: 10:00-20:00

intrarea este liberă
04 decembrie-06 decembrie'09
I love handmade - Târg de accesorii lucrate manual

Locaţie Muzeul Bucureştilor - palatul Şuţu
intrarea este liberă
04 decembrie-31 decembrie
Târgul Cărtureştilor-Micul Târg al cadourilor deştepte
Locaţie: Cafe Verona
Alexandrina Hristov, din nou!

Copilăria pierdută s-a ascuns printre stele,
vreau să o ating, dar sunt scurte mâinile mele.
...
Eu ştiu - amintirea nu moare
...
Eu ştiu, fericirea nu doarme.
Clubul Ţăranului a fost plin vineri seara .
Ea, ca de obicei naturală, cu o voce de te-nlemnea.
Următorul concert al Alexandrinei este joi, 10 decembrie '09, de data asta cu band-ul in background, in Silver Church.
Invitat: Silent Strike
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
un pumn de fericire la 70 m înălțime
Deasupra tuturor, la 70 m inălțime.
Locație: acoperișul Hotelului Howard Johnson.
Când: sâmbătă (28 nov.)
În dimineața asta experimentat cel mai high feeling la propriu și la figurat. Totul s-a întâmplat foarte repede. Taxiul a oprit în fața hotelului, iar eu cu inima cât un purece mă strecuram ușor și oarecum timid în spatele tău. Ca să nu fim luați la intrebări de recepționer despre prezența noastră in hotel, mi-ai zis să ne comportăm natural, ca un cuplu de englezi distinși, care se îndreaptă spre camerele lor. Și-așa am făcut.
Am apăsat butonul care ne duce la etajul 18. Căutam ușa care dă spre ieșirea de incendiu. Reușim să ieșim, și un aer rece și proaspăt îmi lovește fața. Mie mi-e teamă. Mi-e al naibii de teamă. Mi-e teamă că recepționerul e suspicios în privința noastră, mi-e teamă să nu dăm nas in nas cu vreo cameristă pe hol, mi-e teamă de-mi tremură picioarele și mă tem că nu le mai pot controla. Și mai mi-e teamă că ușa care dă spre acoperis se va închide, pentru că nu are mâner pe partea ce dă spre exterior. Mi-e teamă că cineva ne va găsi înghețați.
Mă asigur că ușa nu se închide. Înaintez uitându-mă mereu în urmă verificând ușa asta nenorocită.
Urcăm 2 scări metalice, ca un tunel ce nu se mai termină, și-n capul meu se preumblă atâtea întrebări. Și totuși...dacă ne vede cineva?
Ridic privirea. Sunt mii de puncte luminoase. Le vezi? Vezi bulevardul Magheru, mă întrebi tu? Uite, dacă te uiți atentă acolo-n spate este Televiziunea Română...uite zăresc Calea Victoriei.
Suntem deasupra tuturor și le putem auzi fiecăruia răsuflarea. Avem orașul la picioare. Oricănd pot inchide pumnul, si lumina Casei Poporului, se poate transforma intr-o amuletă. E cea mai cumplită liniște în care sunt, pentru că nu-mi aud decăt multiplele bătăi alerte ale inimii. Întind brațele și mă rotesc, și mă rotesc din nou. Dansez cu orașul, și el cu mine. Luminile fiecărei clădiri sunt felinarele de pe aleea pe care dansăm.
Am văzut un altfel de București. Un București curat, așa cum mi-l doresc eu.
Liniștea rămâne cu noi in continuare, și noi cu ea.
Locație: acoperișul Hotelului Howard Johnson.
Când: sâmbătă (28 nov.)
În dimineața asta experimentat cel mai high feeling la propriu și la figurat. Totul s-a întâmplat foarte repede. Taxiul a oprit în fața hotelului, iar eu cu inima cât un purece mă strecuram ușor și oarecum timid în spatele tău. Ca să nu fim luați la intrebări de recepționer despre prezența noastră in hotel, mi-ai zis să ne comportăm natural, ca un cuplu de englezi distinși, care se îndreaptă spre camerele lor. Și-așa am făcut.
Am apăsat butonul care ne duce la etajul 18. Căutam ușa care dă spre ieșirea de incendiu. Reușim să ieșim, și un aer rece și proaspăt îmi lovește fața. Mie mi-e teamă. Mi-e al naibii de teamă. Mi-e teamă că recepționerul e suspicios în privința noastră, mi-e teamă să nu dăm nas in nas cu vreo cameristă pe hol, mi-e teamă de-mi tremură picioarele și mă tem că nu le mai pot controla. Și mai mi-e teamă că ușa care dă spre acoperis se va închide, pentru că nu are mâner pe partea ce dă spre exterior. Mi-e teamă că cineva ne va găsi înghețați.
Mă asigur că ușa nu se închide. Înaintez uitându-mă mereu în urmă verificând ușa asta nenorocită.
Urcăm 2 scări metalice, ca un tunel ce nu se mai termină, și-n capul meu se preumblă atâtea întrebări. Și totuși...dacă ne vede cineva?
Ridic privirea. Sunt mii de puncte luminoase. Le vezi? Vezi bulevardul Magheru, mă întrebi tu? Uite, dacă te uiți atentă acolo-n spate este Televiziunea Română...uite zăresc Calea Victoriei.
Suntem deasupra tuturor și le putem auzi fiecăruia răsuflarea. Avem orașul la picioare. Oricănd pot inchide pumnul, si lumina Casei Poporului, se poate transforma intr-o amuletă. E cea mai cumplită liniște în care sunt, pentru că nu-mi aud decăt multiplele bătăi alerte ale inimii. Întind brațele și mă rotesc, și mă rotesc din nou. Dansez cu orașul, și el cu mine. Luminile fiecărei clădiri sunt felinarele de pe aleea pe care dansăm.
Am văzut un altfel de București. Un București curat, așa cum mi-l doresc eu.
Liniștea rămâne cu noi in continuare, și noi cu ea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Copyright 2009 "early to bed early to rise, work like hell and advertise"
Blogger theme by BloggerThemes | Design by uicss.cn
Blogger theme by BloggerThemes | Design by uicss.cn


