vineri, 23 ianuarie 2009

V-ati-ascunselea


Ma trezesc cu un zambet. Nici nu stiu daca imi apartine. Aud linistea. E inauntru. Tu nu esti acolo. Totusi e liniste.
Opriti timpul. Lasati-mi fractiunea de secunda. Ferecati-mi gandurile.Vreau sa cobor, si sa raman aici. E alb. Asta nu e tot. Amutesc.Mai mult eu, ca tu esti doar in mintea mea.
Hai sa ne jucam. Sa ne jucam ca atunci cand eram mici si sa uitam de tot. Sa nu ne mai gandim ca ne lipseste ceva.Tine-ma de mana si alearga cu mine pana cand vei simti ca nu mai poti.
Asculta-ma si ascunde-ma. Ascunde-ma acolo. Stii tu unde! E locul meu preferat.
Nu ma certa. Prefa-te ca sunt cuminte. Invata-ma sa fiu ca tine.

joi, 15 ianuarie 2009

concert Ada Milea,15 ian ora 20.00


Concert ADA MILEA
Cand: 15 ianuarie 2009, ora 20.00
Unde: Clubul Taranului Roman (Kiseleff 3, intrarea Monetariei)
Cost bilet: 20 ron
se canta din "Apolodor" alaturi de Dorina Chiriac

invitatie la teatru! CALATORIA-Pescarusul Jonathan Livingstone


“ Cerurile te incarca in diferite feluri.
Cauta neincetat sa ramai liber.
Inima ta poate iubi tot ce doreste.
Viata nu are nici o valoare inchisa intre limite.
Te desavarsesti mereu.
In fiecare rasarit de soare se naste ceva frumos.
Calatoria aceasta nu are sfarsit.”

CALATORIA ... un spectacol vizual, emotionant prin imagine, dans, muzica si foarte putin text realizat dupa nuvela PESCARUSUL JONATHAN LIVINGSTONE a lui Richard Bach, o poveste de o sensibilitate uimitoare, o fabula a zborului si a depasirii conditiei umane.
Se joaca joi, 22 ianuarie, ora 20:00, la teatrul "Ion Creanga" (Piata Amzei)

Cinci tineri se intalnesc, se uita la TV si se fixeaza pe un documentar cu pescarusi. Faptul ca in acest timp fumeaza marijuana ii determina sa isi imagineze ca ei insisi se transforma in pasari.
Unul dintre ei isi doreste mai mult decat zborul limitat al celorlati. Stolul il reneaga, il proscrie.
Jonathan Livingstone nu renunta la zbor si reuseste sa isi depaseasca limitele.
Astfel, reuseste sa intalneasca un alt stol de pescarusi, mai intelepti, care zboara la altitudini inalte si care au ca scop sa traiasca bunatatea si dragostea.
Libertatea este natura noastra.
“ Sunt Jonathan Livingstone.
Incepe calatoria mea spre paradis.
Destinatia aceasta
nu este un loc sau un timp.
Este oriunde si oricand.
Daca nu ai rau de inaltime...
urmeaza-ma.”

Distributia: Istvan Teglas, Lari Cosmin Giorgescu, George Albert Costea, Silviu Bertalan,Ioana Marchidan.

Regia: CHRIS SIMION
O productie a companiei de teatru D'aya.

joi, 8 ianuarie 2009

Let's wear Vintage!


Sensiblitatea interioara nu foloseste nimanui, la nimic. De ce ai vrea sa o faci cunoscuta si altora? Cei care ti-o descopera, nu fac decat sa ti-o arunce la cos. Imi dau seama ca foloseste doar atunci cand vrei sa inveti ceva, sau sa te dedici unui anumit lucru, nicidecum unei persoane.
Hai mai bine sa ne atasam de lucruri, si nu de persoane. E mai sigur ca nimeni nu sfarseste prin a suferi asa cum se intampla mai mereu. Orice relatie cu o persoana, de oricare natura ar fi acea relatie, i se intampla ca ceea ce ai investit ca si portie afectiva risca sa fie tavalita prin noroi.
"Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul nu stiu inca
In Apus sau in Orient
Tu iubite afla astazi c-ai fost ultimul client
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul nu stiu inca
In Apus sau in Orient"

hope you never grow old!


A inceput sa ninga cu aripi de ingeri. A inceput pe la pranz si nu se mai opreste. Ninge atat de mult, incat cred ca cerul va ramane fara ingeri.
Cred ca atunci cand cel din cer s-a hotarat sa ii trimita pe pamant nu era foarte sigur de asta, pentru ca e o ninsoare linistita si calduroasa. Dupa cat de linistit ninge cred ca era mult prea nesigur daca ar fi vrut sa ii trimita printre noi.
Visul pe care l-am avut in dimineata asta, era asemanator celui de acum. Ningea mult cu aripi de ingeri.
Hope you never grow old, hope you never grow old.

luni, 5 ianuarie 2009

in stare


Cum sa ascunzi o rana ca sa nu se vada?
Cum sa acoperi o rana ca sa nu se infecteze? E oare o solutie sa te faci ca ea nu exista si constient sa o lasi sa iti provoaca in continuare durere? Sa faca puroi, sa se usuce si sa cada?
Se pare ca intre cer si pamant,
zi si noapte,
soapta si tacere,
zambet si intristare,
geamat si freamat,
agonie si indiferenta
viata si moarte...
nu e atat de mare diferenta.
Inchipuie-ti ca esti ca intr-un cufar, unde se tin cele mai de pret lucruri. La ce bun daca nu poate patrunde o umbra de lumina ca sa le poata da stralucirea completa?
Ma intorc la peretii mei albi, la camera mea verde cu galben, la florile uscate, si la canapeaua care-mi tulbura somnul in fiecare noapte. Macar, toate astea, nu au nimic sa-mi reproseze.

marți, 23 decembrie 2008

This message has no image. Display it yourself!

Cel mai mult ma intristeaza si ma face sa ma simt neputiincioasa privirea unui copil neajutorat, si ochii inlacrimati ai unui batran/e care are privirea luminata de vitrina unui magazin, fiind constient ca nu ar avea nici maine banutii necesari sa cumpere ce ii lumineaza pentru cateva secunde privirea, pentru ca apoi sa si-o miste in pamant dezamagita.
De cate ori ni se intampla ca, uneori, sa ne desprindem din nebunia in care alergam cu toii, sa ii privim sau intelegem pe cei care au cu adevarat nevoie? Ti s-a intamplat vreodata asta? Daca nu, nu te simti oarecum vinovat/a pentru ca participi activ/inactiv cu indiferenta ta? REACTIONEAZA!!! Mie mi se intampla in ultimul timp, si tot mai des. Sa fie oare asta timpul pentru care ar trebui sa platesc incet, incet pentru tot aceast timp in care nu vedeam toate aceste lucruri?
Care e pretul unei astfel de atitudini? Niciunul. Am incercat de mai multe ori, si asteptam sa saracesc. NU s-a intamlat. Toate astea, nu m-au facut decat sa ma imbogatesc. Cand zic m-am imbogatit, nu te gandi ca m-am facut peste noapte mai buna, mai inteleapta. Dar pot spune ca am devenit mai sensibila la tot ce inseamna suferinta altora.Mi-am schimbat atitudinea. Daca nu brusc atunci, cu siguranta s-a intamplat cu prima ocazie.
As vrea sa simt in suflet Craciunul unui astfel de om. Sa fiu in sufletul lui sau in gandurile lui si sa simt/aud ceea ce isi doreste el. Sunt curioasa care i-ar fi dorintele? Cu ce difera fata de dorintele unuia ca noi care nu duce lipsa de nimic? Ce isi doreste in momentele in care ne vede pe toti alergand de la o vitrina la alta?
Daca cunosti un astfel de om, te rog, anunta-ma! Vreau sa fac schimb de Craciunul meu cu al Lui. Sa aiba el parte de lucrurile pe care le am eu si poate si le doreste el, si eu sa am parte de lucrurile pe care el deja le are!
Hai sa ne dorim de Craciunul asta sa nu ne mai dorim nimic material!Sa ne dorim pentru cateva clipe sa fim simpli!
Sa ne dorim sa ne bucuram de zambetul unui copil neajutorat si de mana calda a unui batran stransa dupa ce l-am ajutat.
Eu asta imi doresc de Craciun! Sa ti-l pot darui pe al meu!