la final

Am trait atata vreme doar din vise. Le-adunam in inima si le vindeam. L.e vindeam mereu pe o nimica toata. Dar in sinea mea ce mult ma bucuram. Cand in schimbul unui vis primeam un zambet. Din acel suras mai plamadeam un vis. Insa lumea s-a schimbat si pe-alte drumuri s-a grabit. Sau poate numai eu am obosit un pic.
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui. Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui. Plec cu gandul nu stiu inca. In Apus sau in Orient. Tu iubitul meu afla astazi c-ai fost ultimul client.
Eu gaseam adeseori intr-o privire
Care se insenina cand povestea
Bucuria de a merge mai departe
Si-alte vise altor inimi le vindeam
Le dadeam pe cate-o strangere de mana
Si visam sa fac un om fericit. Insa lumea s-a schimbat. Si azi se vand numai pe bani si vise si iubiri si suflete si ani.

Dumnezeu si-a luat concediu?

Sunt muta la ceea ce am putut gasi intr-un om. Cata durere sa poti duce, ma intreb? Pana cand? De ce? Cu ce ai gresit? Cine a gresit defapt, si pentru asta tu acum platesti?
Nu stiu cum sa ajut. Simt ca am mainile legate si nu pot face nimic in privinta asta. Sa iti incalzesc durerea cu o farfurie calda de mancare? Dar asta cu siguranta nu ar insemna absolut nimic. Sa te acopar cu o haina? Poate ti-ar mai ascunde din rani...Sa iti spun ca esti un om frumos? Asta nu ti-ar aduce un zambet pe fata, ca doar am incercat. Sa iti povestesc ca viata poate fi si altfel decat cea pe care ti-au oferit-o toti acei care te-au inconjurat? Cred ca m-ai scuipa.
Tu, care esti in spatele monitorului si citesti toate astea, ce ai face in locul meu? Te-ai da la o parte si te-ai face ca nu auzi? Ca nu vezi? Ca nu ai o mana libera sa o intinzi? Ca ti-e sufletul incarcat de alte griji incat sa le asculti si pe ale altora? Spune-mi ce as putea sa fac.
Te-ai ingrozi sa asculti cu sufletul. Ti-ai pune capul in maini si ai plange in bocet. Te-ai simti neputiincios ca mine si iti vei dori ca toate astea sa nu fie decat un roman prost.

brand tattoo

Cat de mult trebuie sa iubesti un brand incat sa te accesorizezi cu numele tatuat?

Check this out!

Bucuresti

Descoperiti un altfel de Bucuresti, bineinteles prezentat in fotografie aici.

Jurnalismul sau cu ce cred ei ca se mananca

Au terminat liceul si cred ca pentru a fi vedeta trebuie sa dai admiterea la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii . Nu e chiar asa cum cred ei. Abia astept sa aiba cursuri cu Vasas sa le explice el treaba cu televiziunea.
Si ca sa intelegi mai bine, priveste aici

de ce-ai plecat?

E trist să mori când nici măcar

Nu te aştepţi.
E trist să pleci,tu nici să n-ai habar..
Să nu te astepţi..
Să ai o viaţă înainte,o viaţă
Fără sa-ţi atârne d-un fir de aţă
TU azi te bucuri,viaţa ţi-o trăieşti
Iar mâine,revoltaţi,ne întrebăm..
De ce cu noi,Tu nu mai eşti?

Unde ai plecat? E prea devreme..
Învinge Moartea,nu te teme
E aşa devreme...
Aşa ca-ntreb:De ce te duci?
Te duci în depărtare,te-am pierdut
Iar noi,o luăm de la-nceput
Dar fără tine,cu amintirea din trecut ...

Urasc clipa in care am primit azi sms-ul prin care am fost anuntata ca maine trebuie sa fim alaturi de tine pentru ultima data. Am crezut ca e o gluma, desi cineva semnase din partea familiei tale. Am sunat sa verific daca e adevarat ceea ce scria acolo, si mi se confirmase! Am inghitit un nod mare, si am amutit. Mainile mi-au inghetat pentru cateva clipe si imi tremurau continuu. Am inchis telefonul si priveam in gol. Am zis ca ne vedem si nu am reusit. Ma simt vinovata ca am tot amanat momentul mereu si acum e mult prea tarziu. Ai plecat de tot si acum m-ai lasat cu vina asta apasatoare.
Chiar nu mi te pot imagina ca nu mai esti nici acum, nu vei fi nici maine si niciodata. Ma gandesc la tine si nu vad in fata ochilor decat ca aveai un zambet larg si ca imi induceai o stare pozitiva, mult prea pozitiva uneori. Cui sa ii vorbesc de tine astazi, cand stiu ca ii voi vorbi la trecut. NU indraznesc sa o fac, pentru ca nu pot realiza asta. Te urasc ca ne-ai lasat singuri sa-ti simtim mereu lipsa. Nici macar golul din noi nu se mai aude. E pur si simplu un gol nedefinit. S-a asternut o liniste morbida si ne-ai redus pe toti la tacere. Sa fi vrut D-nezeu asta? Se spune ca D-nezeu ii alege langa el pe oamenii buni. Asa si este. Dar cu ce pret? Pe noi ne-a intrebat cand a facut asta?

scrisoare catre Fat-Frumos

"Am crezut că, într-o zi, buzduganul va lovi în uşa mea şi am să ies să te îmbrăţişez. Aş fi vrut să-ţi revăd calul alb. Mi-ai promis că îl voi călări cândva... Şi acum, când, în sfârşit, aş fi putut... Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de maşini... Mi-ai spus că trebuie să creştem mari şi să luptăm cu toţi zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea să lupte, Făt Frumos... Oamenii nu au timp să mai fie viteji... unii dintre ei spun că viaţa e o luptă, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câştigat sau a pierdut... Mi-ai promis că o să mă înveţi ce e onoarea, Făt Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvânt... nici în reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se găseşte câte unul care spune că eşti un prost dacă ai onoare... Ai plecat şi nu m-ai lămurit...În fiecare seară, mulţi dintre noi ajungem în acelaşi loc, Făt Frumos... nişte case mici... iar eu ştiu sigur că am fost în castelul tău când eram mic... mi-ai spus că nu pot sta mult, pentru că venea zmeul şi trebuia să te lupţi cu el... şi toţi oamenii fac aceleaşi lucruri... Cei care sunt singuri intră în casă, aruncă nişte chei pe masă şi se duc la frigider, scot o sticlă de acolo şi beau din ea şi se uită în gol... Apoi se trezesc ca dintr-un vis şi se duc în altă cameră, unde se aşază pe o canapea şi dau drumul la televizor... Mii de oameni fac aceleaşi lucruri, în acelaşi timp, seară de seară, în aceleaşi case mici, Făt Frumos...Am fi putut fi singuri, Făt Frumos... Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos... că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta... M-am gândit că s-ar putea să nu pot zbura, Făt Frumos, dar eram sigur că voi călători... Şi luminiţe sunt peste tot, Făt Frumos, asta mă doare... nici măcar nu ar fi trebuit să le căutăm... e mult mai simplu decât pe vremea ta, şi tu nu eşti aici... Ai spus că trebuie să facem ocolul pâmântului şi să răspândim Binele în lume, dar nu mi-ai explicat ce înseamnă Binele... Nu ai apucat... Tu ştii cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu Binele... ?... Mă enervezi, Făt Frumos, pentru că eşti iresponsabil... m-ai lăsat cu ochii in soare... Vreau să fac tot ce făceai tu şi să trăiesc cum trăiai tu, Făt Frumos, şi să îi învăţ şi pe alţii... Prietenii mei trebuiau să mă ajute, nu Făt Frumos...Trebuia să plecăm împreună la drum... Iar eu trebuia să ştiu să îi găsesc şi să ştiu să îi aleg, nu, Făt Frumos?... Ei bine, află că sunt singur, Făt Frumos... Şi tu nu eşti aici... Fomilă, Setilă, Păsări-Lăţi-Lungilă... Ei bine, află că sunt înconjurat de nişte idioţi în costume gri cu care mă văd în fiecare miercuri la mall şi care cântă cântece despre bere şi nici măcar nu-şi mai amintesc de tine... îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosînzeana, dar că de tine nu-şi aduc aminte... şi râd, Făt Frumos, râd de tine, râd de mine...Ar fi trebuit să fii aici, laşule... să ne înveţi să luptăm... să ne vorbeşti despre onoare şi prietenie... să ne povesteşti despre sacrificiu... Ar fi trebuit să ramâi aici, ca să te poţi apăra, Făt Frumos, pentru că eu nu o pot face în locul tău, pentru că nu m-ai învăţat, Făt Frumos... ai plecat ca un laş, Făt Frumos... şi nu ne-ai învăţat nimic... Ai fi putut măcar să îmi spui cum ai făcut să o iubeşti doar pe ea, Făt Frumos... O singură fată... Măcar atât, Făt Frumos, pentru că eu ştiu că ea te-a ajutat mult... Cum ai reuşit să iubeşti o singură femeie... Te urăsc, Făt Frumos, te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume...Tastez numele tău şi mii de pagini îmi vorbesc despre tine... Şi tu nu eşti nicăieri, Făt Frumos... Şi nici măcar Zmeul nu mai e printre noi... Aşa aş fi fost sigur că ai existat... Ai plecat, Făt Frumos, şi ai luat cu tine şi Binele şi Răul... Te urăsc, Făt Frumos... Te urăsc!"
Vama

evenimente septembrie 2008

Cateva evenimente ce vor avea loc pana la sfarsitul lunii septembrie in Bucuresti.

- 8-9 septembrie 2008: Arta, telefonul şi comunicarea - un proiect ce doreşte să revalorizeze artistic spaţiul urban (in centrul Capitalei) http://www.timeoutbucuresti.ro/arta/6350/3123307/arta-telefonul-si-comunicarea.html

- 10-11 septembrie 2008 : muzica siciliana -Muzeul Taranului Roman, http://www.timeoutbucuresti.ro/prin-oras/6346/3148947/muzica-siciliana-la-clubul-taranului-roman.html

- 11 Septembrie 2008: JOC BARhOC - workshop de Improvizatie afterwork Bucuresti - Cafe Alejandros (zona Unirii); http://www.stirievenimente.ro/evenimente/JOC-BARhOC---workshop-de-Improvizatie-afterwork/1368

- 17-20 septembrie 2008: Advertising show - Romexpo

- 20-21 septembrie 2008 : Noaptea Alba a Bucurestiului, http://www.mediafax.ro/social/ziua-bucurestiului-sarbatorita-printr-o-noapte-alba.html?1688;2953966
- 20 – 21 septembrie: workshop de fotografie cu Ami Vitale, Centrul de Jurnalism Independent, (B-dul Regina Elisabeta 32, etaj 1).Preţul unui curs de două zile este de 300 euro şi se adresează tuturor nivelelor de pregătire, atât fotografilor amatori, cât şi profesionişti. Ultima zi de înscriere este 14 septembrie. Detalii pe www.fotografa.ro

- 22 - 23 septembrie: Alvin Ailey American Dance Theater, Sala Palatului, ora 19:00

- 23-26 septembrie 2008: Festevent, primul Targ destinat companiilor / organizatorilor de evenimente corporate din Romania.

frumos

Am dat pe net de niste lucruri care-mi plac mult.

.

septembrie

Am chef de-o tigara, sa simt frigul iara, sa ma ascund intr-un colt cald, sa astept nerabdatoare sa fiarba apa in imbric pentru ceaiul cu aroma de portocale si menta.

Am chef sa ma cuibaresc friguroasa intr-o poveste de iarna, sa simt mirosul de prajituri facute la cuptor si sa sorb un strop de somn.

Am chef sa ma refugiez intr-un vis unde sa pot face toate astea!

Am chef de o dimineata rece pe-un varf de munte si sa-mi crape obrazul de frig; am chef sa-mi imbat privirea cu o bucata de cer care sta sa ploua.

Am chef sa ma prinda ploaia in sandale si sa simt picurii pana la piele, sa alerg spre casa si pe masura ce alerg prin ploaie drumul catre casa sa se indeparteze tot mai mult.

Am chef sa simt aburul care iese din pamant dupa ploaie, si sa simt pretutindeni mirosul tomnatic adus de frunze si de fructe uscate.

Am chef sa imi ratacesc privirea intr-un zbor de fluture, sau dupa un zmeu inaltat de-un tata cu-al sau fiu. Se spune ca un simplu zbor de fluture poate duce in viitor la un uragan - ma intreb cat de mult le place fluturilor ploaia? Sa fie oare ploaia oare muza care-i inspira sa zboare mai usor si mai lin? Sa fie oare meritul ploii pentru coloritul aripilor lor?

Am chef sa ma trezesc intr-o alta dimineata unde toate astea sa fie reale. Astept zorii de maine, poate vei fi tu dimineata pe care o astept.